Atunci când ministrul Boloș a anunțat noul card destinat consumatorilor vulnerabili, cel de energie, toată lumea se aștepta la același format plastifiat, cu cip și bandă magnetică, precum cardul social alimentat cu 50 de euro la fiecare două luni, cu care deja ne-a binecuvântat Guvernul și Comisia Europeană. Însă, surpriză, cardul energetic este, de fapt, o foaie colorată de hârtie, conținând datele de identificare ale beneficiarului, celelalte persoane care locuiesc la adresa respectivă și un cod numeric unic, sub formă de cod de bare, care include caracteristicile punctului de consum de la adresa respectivă.
Încă de la faza de distribuire a plicurilor, operațiune efectuată de către angajații Poștei Române, instituție care este unic intermediar al tuturor fazelor din proiect, au apărut primele probleme. Factorii poștali au primit indicații de a nu distribui plicurile sau chiar de a le recupera după predare, în cazurile de neconcordanță a datelor de identificare aferente adresei. Astfel, dacă mențiunile din cartea de identitate nu erau aceleași cu cele de pe plic (număr de casă, denumire stradă) sau dacă nu erau înscrise în buletinele de tip vechi (problemă care apare frecvent în cazul pensionarilor), plicurile conținând cardurile de energie sunt returnate la expeditor. Factorii poștali nu oferă explicații privind rezolvarea acestui tip de probleme, ridicând pur și simplu din umeri…
Am adresat Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene întrebări referitoare la aceste probleme și am primit un număr de înregistrare și promisiunea unui răspuns în termen de 30 de zile. De asemenea, am apelat telefonic numărul unic de call-center (0319966) al Poștei Române și, după mai multe apeluri eșuate și o așteptare de aproximativ 30 de minute, am primit prețioasa indicație de a mă adresa în scris, prin e-mail, pentru rezolvarea situației.
Este o bătaie de cap sau o afacere pentru Poșta Română? Singurul aspect clar este faptul că sistemul pus la punct pentru aceste carduri nu funcționează, angajații nu sunt pregătiți, birocrația e stufoasă iar implementarea scanerelor mobile, procedura de preluare declarații pe proprie răspundere de către factorii poștali, decontările în numerar la domiciliu și rezolvarea neconcordanțelor privind datele de evidență a populației sunt teme to-do pentru Poșta Română, angajații acesteia descoperind zilnic noi aspecte ale programului. Pe nervii și timpul beneficiarilor, bineînțeles.
Comunicarea publică a programului este practic inexistentă. Nimeni nu știe, practic, cum funcționează cap-coadă acest program, iar informațiile privind decontarea online pe site-ul Poștei Române sau utilizarea împuternicirilor olografe sunt rara avis pentru muritorii de rând. Aștept cu interes fazele de decontare în numerar a lemnelor de foc, beneficiarii urmând să primească banii direct de la factorul poștal, după ce acesta va petrece zeci de minute sau ore întregi în cadrul vizitei la domiciliul solicitanților.
Personal, nu reușesc să înțeleg de ce nu a fost adoptat un format asemănător cu cardurile de vacanțe, cardurile de sprijin social alimentar sau un model hibrid (care se discută acum în comisiile parlamentare, la o lună după demararea programului) și, firesc, mă întreb cine a avut de câștigat din tonele de tipărituri și plicuri distribuite, cantitatea imensă de scannere achiziționate și din toată brambureala aferentă.
Probabil am avea așteptări prea mari ca într-o bună zi să existe o bază de date națională a consumatorilor vulnerabili, iar decontările facturilor să se facă în relație directă cu furnizorul, fără poștași, declarații pe proprie răspundere, certificate de validare și call-center-uri cu telefoniști habarniști, angajați degeaba, pe bani publici.
Am discutat toate aceste aspecte în două emisiuni televizate, disponibile aici
