La sesizarea Avocatului Poporului și a unui grup de deputați din AUR, PSD, PNL și Grupul minorităților naționale, Curtea Constituțională a României (CCR) a decis miercuri, conform unui comunicat de presă, că este neconstituțională legea de aprobare a Ordonanței nr. 6 din 2016. Această ordonanță prevedea că SRI poate fi organ special de cercetare penală și poate pune în executare mandatele de supraveghere tehnică în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale prevăzute în Codul penal şi a infracţiunilor de terorism. Totodată, CCR a declarat neconstituționale mai multe articole din Ordonanța nr. 6/2016, care este în vigoare și a fost emisă de Guvernul Cioloș, în mandatul ministrului Justiției, Raluca Prună.
Prevederile din OUG care au fost declarate neconstituționale și pe baza cărora SRI putea pune în executare mandatele de interceptare sunt următoarele:
art. I pct. 1 fraza a doua (modificare Codul de procedură penală) :
- De asemenea, organele de cercetare penală speciale pot efectua, în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale prevăzute în titlul X din Codul penal şi infracţiunilor de terorism, din dispoziţia procurorului, punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică.
art. II pct. 1 (modificare Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară):
- După articolul 30 se introduce un nou articol, articolul 30^1, cu următorul cuprins: Art. 30^1. – (1) Semestrial sau ori de câte ori este nevoie, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau unul dintre judecătorii anume desemnaţi de către acesta verifică modul de punere în aplicare în cadrul Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor prevăzut de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, cu modificările şi completările ulterioare, a supravegherilor tehnice realizate de organele de urmărire penală.”
art. IV pct. 1 fraza a treia (modificare Legea SRI):
- Verificarea modului de punere în aplicare în cadrul Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor a executării acestor supravegheri tehnice se realizează potrivit art. 30^1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
art. IV pct. 2 fraza a doua (modificare Legea SRI):
- Prin excepţie, organele Serviciului Român de Informaţii pot fi desemnate organe de cercetare penală speciale conform art. 55 alin. (5) şi (6) din Codul de procedură penală pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, conform prevederilor art. 57 alin. (2) teza finală din Codul de procedură penală.
Această decizie a CCR pune efectiv pe butuci SRI tocmai cu privire la principalele sale atribuții, respectiv infracțiunile la adresa securității naționale din partea specială a Codului Penal, dar și la cele privind terorismul. Decizia CCR nu este legată numai de faptul că scoate SRI din dosarele penale, cum greșit interpretează unii. Această decizie de fapt și de drept interzice SRI să mai pună în aplicare mandate de supraveghere tehnică în cazul unor infracțiuni la securitatea națională, exact pe domeniul său de activitate.
Este un fapt fără precedent care lasă practic România fără apărare într-un război informațional care vedem că este tot mai agresiv, iar misiunea serviciilor de informații devine tot mai grea și mai importantă. Din punctul meu de vedere este criminal să lași un serviciu secret fără posibilități tehnice de interceptare tocmai pe domeniul lui de competență. Aici vorbim despre spionaj, terorism, crimă organizată transfrontalieră, sabotaj etc.
Infracțiunile prevăzute în Codul Penal, titlul X, partea specială sunt:
- trădarea;
- trădarea prin transmiterea de secrete de stat;
- trădarea prin ajutarea inamicului;
- infracțiuni împotriva ordinii constituționale;
- înalta trădare;
- acțiunile ostile contra statului;
- spionajul;
- atentatul care pune în pericol securitatea națională;
- atentatul împotriva unei colectivități;
- actele de diversiune;
- comunicarea de informații false;
- propaganda pentru război;
- compromiterea unor interese de stat;
- divulgarea secretului care periclitează securitatea națională;
- infracțiuni contra persoanelor care se bucură de protecție internațională;
- constituirea de structuri informative ilegale;
- nedenunțarea unor infracțiuni contra securității naționale.
România se află în această situație de a limita competențele SRI, principalul serviciu secret al statului, în momentul în care la numai câteva sute de kilometri de graniță se vorbește despre un posibil conflict armat. Securitatea Mării Negre care ne revine și nouă ca responsabilitate este amenințată de manifestări și poziționări agresive fără precedent din partea Federației Ruse. Cu atât mai mult, în acest context internațional și regional, România ar trebui să adopte măsuri pentru întărirea capacității sale operaționale și informaționale. Un stat fără servicii secrete capabile este mai mult decât eșuat, este pradă sigură pentru toată lumea.
Nu este lipsit de relevanță nici faptul că această decizie a CCR a fost generată de intervenția a peste 50 de deputați din aproape tot spectrul politic (cu excepția USR), dar și de sesizarea din partea Avocatului Poporului.
Eu nu discut aici dacă decizia CCR este sau nu corectă, ci semnalez consecințele acestei decizii: practic SRI ca urmare a deciziei de ieri nu mai poate pune în aplicare mandatele de supraveghere tehnică, mai pe înțelesul tuturor sunt legați de mâini și de picioare.
Ca să vedeți că astfel de abordări nu sunt corecte, vă prezint concluziile MCV din 2019 în care este semnalată ca deficiență lipsa unui cadru de control democratic al serviciilor secrete și a unui sistem legal care să permită colaborarea acestora cu procurorii:
Comisia nu poate decât să reafirme faptul că obiectivul urmărit ar trebui să fie asigurarea unui cadru în baza căruia serviciile de informații să fie supuse unui control democratic adecvat, infracțiunile să poată fi investigate și sancționate în mod eficace, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale, iar cetățenii să poată avea încredere în independența sistemului judiciar. Comisia își reiterează sugestia formulată anterior că experiența altor state membre ar putea fi utilă pentru crearea unui sistem mai robust de măsuri de supraveghere tehnică utilizate de organele de urmărire penală și de colaborare între serviciile de informații și organele de urmărire penală, care este esențială pentru anchetarea infracțiunilor grave, cum ar fi terorismul și criminalitatea informatică.
Din raportul MCV al Comisiei Europene pe anul 2019
Așadar, vedem din experiența altor state europene că există modalități constituționale de a asigura cadrul legal democratic pentru ca serviciile de informații și procurorii să conlucreze pe infracțiunile speciale. Cu toate acestea, legislația din domeniul securității naționale este din anii 90, dinainte de Constituția României, și toate proiectele de lege pe acest domeniu zac de zeci de ani de zile la Comisia parlamentară de control asupra SRI.
Parlamentul României este principala instituție de control asupra SRI. Prin faptul că nu se promulgă o legislație adecvată vremurilor în care trăim legislativul României își asumă direct responsabilitatea pentru acest abandon. Practic, instituția care ar trebui să legifereze și să stabilească foarte clar limitele, atribuțiile și competențele SRI nu și-a îndeplinit acest rol timp de 30 de ani, iar acum plătim ponoasele acestei lipse de interes pentru securitatea națiunii.
Nu președintele țării face legile, nu președintele sau guvernul controlează activitatea SRI (deși prin alocarea bugetului se exercită o formă de control), ci parlamentul. Nu pot să nu remarc caracterul transpartinic al sesizărilor de neconstituționalitate.
Dacă ar exista același interes transpartinic și o voință politică sinceră care să transpună într-un pachet de legi noi problematica securității naționale, atunci am putea să ne considerăm o țară democratică europeană. Până atunci însă suntem o tară expusă la orice adversar și nu sunt puțini cei care au interesul ca România să eșueze inclusiv pe plan securitar.
După această decizie, acești adversari ai României pot spune: „Misiune îndeplinită!” (Missiya vypolnena sau „Миссия выполнена!” – în rusă, în original)!
