Stare patologică de neliniște și de frică obsedantă, lipsită de o cauză obiectivă sau precisă. Aceasta este definiția fobiei.
Mi-a venit în minte asemănarea între două fobii, cea de zbor cu avionul și cea de vaccinare. Spun eu că se aseamănă, pentru că amândouă au ca fundament matematica, mai precis statistica. Statistic, cel mai sigur mijloc de transport este avionul, însă este adevărat că nu este sigur în proporție de 100 %. Dar este cel mai sigur, fără dubii.
Cu toate acestea, felul uman de a gândi preponderent intuitiv, irațional, în detrimentul gândirii analitice, face ca toți să avem emoții când zburăm cu avionul, ceea ce este normal. Uneori, această frică devine patologică, devine fobie.
Tot statistic, cei care se vaccinează au șanse mult mai mari decât cei nevaccinați să treacă cu bine prin boală. Prin analogie, este normal să avem emoții când ne vaccinăm dar, dacă această emoție devine o frică patologică, putem spune liniștit că s-a ajuns la fobie.
Este acea fobie care, pe unii, îi face să evite călătoriile aeriene, chiar și pe distanțe foarte mari, riscând mult mai mult în aceste lungi călătorii, atât pentru ei cât și pentru apropiații cu care se află în mașină sau necunoscuții care circulă în același timp cu ei, pe aceleași rute… statistic vorbind. Și paralela între cele două fobii poate continua…
La final, vreau să-l citez pe Russell în legătură cu raționalitatea luării deciziilor:
„Ceea ce sugerez eu este că un om, atunci când ia hotărâri, trebuie să pună accentul pe ceea ce crede în mod raţional şi să nu îngăduie niciodată credinţelor iraţionale să subziste nestânjenite sau să-l domine, nici măcar pentru scurt timp. În acest scop, el trebuie să poarte un dialog cu sine în acele momente în care e ispitit să devină infantil, dialog care, dacă e suficient de energic, poate fi şi foarte scurt. Timpul pe care-l reclamă ar trebui, în aceste condiții, să fie neglijabil.” (Bertrand Russell – „În căutarea fericirii”).
