Vechile spitale ale Bistriței sunt clădiri monumentale care nu figurează însă ca monumente istorice

Istoria activității medicale spitalicești din orașul Bistrița are o serie întreagă de informații interesante, spre exemplu unul dintre primele spitale la Bistrița a fost un spital militar, fiind construit special de autoritățile austriece pentru militarii garnizoanei. De asemenea, bolnavii de tuberculoză au avut acces la un Dispensar TBC la Bistrița, care a funcționat în fostul Sanatoriu Keinzel, după numele doctorului care l-a înființat, nume pe care îl poartă și puntea peste râul Bistrița.

Clădirile în care au funcționat spitale sau clinici la Bistrița sunt unele monumentale, cu detalii arhitecturale deosebite și cu o încărcătură istorică locală. Totuși numai două astfel de locații sunt declarate monumente istorice, tocmai de aceea am decis să le aduc în atenția publicului și cu propunerea pentru autoritățile locale și județene de a face demersuri pentru declararea acestora ca monumente de patrimoniu cultural.

Din fericire, două dintre fostele spitale, cel de pe Valea Ghinzii și spitalul de pe Alba Iulia (aflat în plin proces de renovare) au încă statutul de secții ale Spitalului Județean Bistrița-Năsăud și au beneficiat de fondurile necesare restaurării lor prin grija Consiliului Județean Bistrița-Năsăud. Prin includerea în Lista monumentelor istorice, aceste clădiri ar putea beneficia în viitor de protecția oferită de legislația specifică. Inclusiv Primăria Municipiului Bistrița și-a exprimat îngrijorarea în legătură cu soarta fostului spital de pe b-dul Independenței, anunțând intenția de demarare a procedurilor pentru includerea în lista monumentelor istorice.

Primul spital la Bistrița a fost „Xenodochiul” medieval așezat pe locul actualei case parohiale romano-catolice (strada Gheorghe Șincai) și înființat de călugării hospitalieri, fiind atestat documentar din anul 1295. De la el ne-a rămas și numele străzii Spitalului (Spitalgasse). Ansamblul este alcătuit din două clădiri de patrimoniu național: (BN-II-m-A-01568.01) Biserica mănăstirii Piariştilor, azi Biserica romano-catolică „Sf.Treime”, datare 1779 – 1787, 1844; și (BN-II-m-A-01568.02) Mănăstirea Piariştilor, azi casa parohială a Bisericii romano-catolice „Sf.Treime”, datare 1764 – 1787.

Al doilea spital a fost amenajat în anul 1758, întrucât vechiul spital medieval a avut de suferit în urma unui puternic incendiu. Astfel, spitalul s-a mutat în localul fostului Convent Dominican, de pe strada Klostergasse (lângă Turnul Dogarilor), fiind transformat ulterior în „azil de bătrâni”, formă sub care funcționează și astăzi. Călugării dominicani care au venit la Bistrița (mănăstirea datează din 1245) sunt printre primii călugări acceptați în Transilvania, aceștia beneficiau de sprijinul Papalității principala lor misiune fiind să creștineze popoarele păgâne, ulterior dominicanii au devenit prima linie de atac împotriva ereziei și au fost reprezentanți de vază ai Inchiziței. După alungarea lor în contextul Reformei Protestante călugării dominicani nu s-au mai întors în Transilvania.

Pentru al treilea spital s-au pus bazele abia în anul 1887 când Congregația Comitatului Bistrița-Năsăud, împreună cu conducerea orașului Bistrița hotărăsc achiziționarea unui spațiu de 861 stânjeni pătrați, pe strada Cazarmei (actuala stradă Alba Iulia). Fondul necesar construirii Spitalului Comitatens a fost constituit prin contribuția Casei Alodiale (1/3), Fondul țării (1/3), Comitatul Bistrița-Năsăud (1/3). In data de 17 decembrie 1889 Adunarea generala a reprezentanței municipale Bistrița discută și votează Statutul de organizare al Spitalului public din Comitatul Bistrița-Năsăud.

Intre anii 1899-1901, la marginea orașului Bistrița, sub Pădurea Ghinzii (Rubental), oficialitățile austriece au construit un spital militar cu o capacitate de 60 de paturi, destinat îngrijirii militarilor din garnizoană, precum și a celor din trupele staționate în zonă.

Din lista monumentelor istorice pe județul Bistrița-Năsăud rezultă că două foste spitale sunt monumente istorice de clasă A, respectiv Casa Parohială romano-catolică și Conventul (mănăstirea) Dominican, restul clădirilor cu destinația de spital nu sunt clasificate ca monumente istorice. Cu excepția fostului spital de pe b-dul Independenței, celelalte patru clădiri au beneficiat în timp de lucrări de renovare și se prezintă într-o stare bună, în special cele două spitale de pe Alba Iulia și Valea Ghinzii.

În urma decretului nr. 37/1951 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a R.P. Română și hotărârea consiliului de Miniștrii nr. 201/1951 în anul 1952 a fost înființat Spitalul Unificat Bistrița cu un număr de 312 paturi, având următoarele secții și servicii: în fostul Spital Comitatens (str.Strada Alba Iulia nr. 7-9) funcționau: Secția Interne (70 paturi din care 25 pentru boli infecto-contagioase); Secția Chirurgie (60 paturi); Secția ORL (10 paturi); Secția Oftalmologie (10 paturi). În fostul Sanatoriu Katona (str.Zimbrului, nr 3, fostul internat al CN Andrei Mureșanu) a fost organizată Secția de Pediatrie (52 paturi) și Policlinica de copii. În fosta locație a Clinicii Ionasch, Knoll, Spoiala (str. Gh. Sincai) a fost amenajată Secția Obstetrică–Ginecologie (18-40 paturi); Dispensar anti-venerian (35 paturi) a fost amenajat într-un imobil de pe B-dul Independentei, nr. 73; în clădirea fostului sanatoriu Keintzel, de sub pădurea Schiffenberg a fost amplasat Dispensarul TBC (20 paturi pentru femei și copii și 20 de paturi pentru bărbați).

În anul 1954 au fost alocate Spitalului Unificat clădirile fostului sediu REGNA de pe B-dul Independentei (Direcția Silvică), aici concentrându-se principala activitate medicală spitalicească pentru anii următori. Practic până la construirea actualului spital județean activitatea spitalicească din Bistrița s-a desfășurat din această locație, împreună cu secțiile externe menționate.