Am fost pe 8 septembrie a.c. la Complexul Muzeal Județean Bistrița-Năsăud unde s-a desfășurat un eveniment inedit: vernisajul unei expoziții de pictură, acompaniată de un moment beletristic și unul artistic; toate legate de un fir roșu care vine din trecutul nu foarte îndepărtat al comunismului, trece prin prezentul tumultos al zilelor noastre și ne duce spre un viitor pe care rămâne să îl construim noi cât de bine putem.
Evenimentul a avut ca punct central expoziția de pictură intitulată „Răpirea din Serai” ce aparține pictorului Eugen Raportoru, un artist complet și complex, un rom asumat, care prin mesajele sale atrage atenția comunității dar și membrilor etniei rome.
Născut în 1961 la București, Eugen Raportoru are o vocație pentru pictură declarată încă din copilărie. Și-a cultivat talentul la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”, sub îndrumarea maestrului Ion Brodeală, ce l-a introdus în arta vitraliilor.
Prima sa expoziție a avut loc la cinematograful Grivița, la vârsta de 14 ani. A urmat cursurile de licență și masterat la Universitatea Națională de Arte din Bucuresti, secțiunea pictură. În 2011 a obținut Premiul pentru Pictură acordat de Uniunea Artiștilor Plastici din România.
A avut numeroase expoziții personale și colective la Galeriile de Artă ale Municipiului București, la Muzeul Municipiului București, la Galeria Simeza din București și la Palatul Parlamentului, acestea fiind doar câteva dintre ele. Însă succesul său s-a întins dincolo de graniţele României. Cu un palmares de peste 20 de expoziții, Eugen Raportoru este singurul artist român de origine romă care și-a expus lucrările în Londra, la Royal Academy of Arts și la Institutul Cultural Român, dar și la Vatican, sub egida UNESCO.
Sunt bucureștean, sunt de etnie romă. Am avut perioade când îmi plângea sufletul că alții mă făceau țigan, acum chiar mă laud și chiar le și spun ca să-i liniștesc, să nu mai stea pe gânduri „o fi, n-o fi”, nu domnule, ăsta sunt și mă mândresc cu ceea ce fac. Aș dori să fie și alte persoane, care sunt de alte etnii și să se mândrească cu ceea ce fac.
Eugen Raportoru, despre sine
Răpirea din Serai ne poartă prin era comunistă, când aproape că nu era casă fără o astfel de carpetă, tot așa cum nu lipseau nici peștii de sticlă, cățeii de porțelan, sau balerina așezate frumos pe un milieu care tronau pe televizor. Televizorul cu milieu este expresia lipsei de informare din perioada comunistă când programul TV era redus la 2 sau trei ore și acelea pline de propagandă, care a transformat televizorul într-un obiect de decor pe care românii îl țineau în casă pentru serialul Dallas, desenele animate pentru copii și programele de divertisment foarte rare.
Carpeta în multiplele ei variante se regăsea în case ca “obiect de artă”, un simbol cultural asociat universului kitsch, dar Răpirea din Serai avea și conotații pe care le putem conexa cu ideea de libertate de astăzi, cu ideea unei evadări din comunism. Celebra carpetă a inspirat și artiștii, fiind cunoscut cântecul Romicăi Puceanu cu versurile: Am acasă pe perete o carpetă cu o poveste, cu Răpirea din Serai, dar tu băiete n-o ai!
Dacă vreți, ascultați melodia aici:
Răpirea din Serai este așadar și despre dragoste și viață, o poveste care ne poartă și în prezent pentru că aduce în prim plan și problematica comunității rome, însoțită de nevoia de dialog și înțelegere mai profundă, eliminarea prejudecăților și asigurarea unei vieți mai bune pentru această comunitate.
Contextul oferit de artistul Eugen Raportoru a prilejuit realizarea acestei acţiuni cultural-artistice, în cadrul căreia am văzut imagini ale perioadei comuniste, dar şi micro-istorii individuale şi familiale, prin povestea unor generaţii din comunitatea romă de la Năsăud (fam. dnei Estera Rezmuveş, fam. dnei Ana Urs, fam. dlui alexandru Canaloş – coord. Maria Frişan, inspector superior, Primăria Oraşului Năsăud).
Această expoziție aduce și o perspectivă care ne poartă spre viitor dacă ne gândim la ce are să se întâmple și cum vom evolua în raport cu prezentul atât de complicat, pentru unii dintre noi și totuși atât de firesc pentru cei mai tineri.
Ilina Schileru, curatorul expoziției la Muzeul Țăranului Român, 07 august – 5 septembrie 2021, ne prezintă un mesaj și o explicație a ceea ce se întâmplă:
După trei decenii de tranziție și aclimatizare cu noile medii de comunicare, simbolurile încep a fi reevaluate într-o revoluție a contextualizării unor repere, care se simte la nivel politic și sociologic și generează schimbări de comportamente (woke culture, cancel culture – mișcări care recontextualizează simboluri asociate comunităților cărora li s-au impus măsuri represive în mod programatic). Astfel, lucruri considerate perimate și futile devin interesante și/sau seducătoare, numai prin rotirea poziției cu câteva grade a caleidoscopului social.Carpeta este capul de afiș al unei iconografii de care societatea a încercat să se distanțeze odată cu întâlnirea universului multi-colorat capitalist, ca de o amintire a unei triste perioade, marcată de îngrădiri și limitări. După o perioadă de așezare, optica se schimbă, și ce a intrat într-un con de umbră la un moment dat se întâmplă să și revină, dar în altă cheie. Pictura lui Raportoru devine și pretext pentru o expoziție-instalație: Noul și Vechiul sunt de fapt, aceleași. Trăim cu impresia că schimbăm metodele și mediile, însă în esență suntem mult mai conservați în propriile mecanisme de viețuire decât ne putem imagina – prin poziționarea celor două fragmente de context casnic, din nou, sofaua și televizorul – versus fotoliul și monitorul digital, două instanțe ale aceluiași Weltanschauung, cel comunist versus cel capitalist.
Ilina Schileru, curator pentru RFI: https://www.rfi.ro/eveniment-136573-rapirea-din-serai-iconografii-casnice-si-noul-val-contextual
În cadrul evenimentului s-a adus și un omagiu lui Emil Neia Lăcătuș și s-a ținut un moment de reculegere în memoria acestuia. Directorul muzeului Alexandru Gavrilaș și cel al Centrului Județean de Cultură, Alexandru Pugna au prezentat insistența și stăruința cu care Emil Neia Lăcătuș și-a susținut comunitatea, inclusiv în urmă cu câteva săptămâni când s-a zbătut să organizeze un eveniment de Sf. Mărie, chiar fără buget alocat.
Felicitări colectivului de la Muzeu, condus de Alexandru Gavrilaș, oameni inimoși care au ieșit în evidență prin acest proiect coordonat de muzeograf Gela Neamțu, alături de muzeograf Mihaela Bolog, muzeograf Alina Ilia Sabo, fotograf Dumitru Rotari și din cadrul Primăriei Năsăud, inspector superior Maria Frișan.
Atașez câteva poze din cadrul expoziției de pictură, dar vă invit să vedeți toate picturile pe simezele de la Complexul Muzeal Județean Bistrița-Năsăud.
