După cum s-a văzut deja din articolele anterioare publicate în Năsăudeanul, am acordat un interes special proiectului de mobilitate urbană aflat în implementare la Bistrița din două motive: atât pentru că acest proiect suscită în mod clar interesul public, dar și pentru că administrația locală comunică foarte puțin pe subiect, de frică probabil să nu încaseze electoral oalele sparte de alții (grea moștenire). În acest sens, am inițiat mai multe demersuri către administrația publică locală pentru a afla care sunt oamenii, echipa de proiect implicată din partea primăriei în acest proiect mult discutat și disputat.
La ora actuală, la Bistrița, opiniile sunt împărțite între acei locuitori ai municipiului reședință de județ care ar vrea ca acest proiect să nu se mai realizeze deloc, primarul care a încercat să facă modificări (dar nu se mai poate), iar cetățeni ai orașului care își doresc, pe bună dreptate, o circulație mai lejeră în centrul istoric și piste de biciclete.
Văzut dintr-o altă perspectivă, nici majoritatea comercianților din centrul Bistriței nu susțin proiectul, fiind îndreptățiți să se teamă că le vor scădea vânzările. În mod sigur nu vor veni bistrițenii pe bicicletă să își cumpere obiecte de mari dimensiuni din zona centrală. Pe de altă parte, sunt unii bistrițeni care se tem că va scădea valoarea de piață a imobilelor de pe traseul Liniei Verzi.
Toate acestea sunt motive în plus să vedem ce și cum s-a întâmplat. Aveam nevoie noi, ca oraș, de un astfel de proiect? Și dacă da, cine a decis că proiectul de mobilitate urbană al Bistriței trebuie să arate așa cum îl vedem acum?
Așadar, vă prezentăm în continuare echipa de proiect din Primăria Bistrița, pentru că ei sunt cei care au lucrat la acest „mare proiect” și este bine să știți al cui este meritul și cui să îi mulțumiți: Liliana Coceșiu – manager de proiect; Andreea Feier / Silviu Popârțac – asistent de proiect; Dumitreana Curtuiuș – responsabil financiar; Paul Cicșa / Elena Grecu – responsabili achiziții; Nicoleta Bretfelean – responsabil tehnic infrastructură; Adrian Astalîș – responsabil instalații; Maria Mărginean – responsabil tehnic logistică; Vasile Țîțan / Ioan Crețiu – responsabil transport public.
După cum se poate observa, Ioan Crețiu a fost responsabil de transport public. Nu știm exact ce a făcut în această calitate, dar presupun că a a avut un cuvânt greu de spus în desenarea întregului traseu al Liniei Verzi.
În aceeași ordine de idei, să vedem câte studii tehnice s-au realizat, cu ce costuri și de către cine:
- Expertize tehnice în valoare de 80 000 lei fără TVA;
- Studiu de trafic – 10.000 lei fără TVA;
- Studiu geotehnic – 15.000 lei fără TVA;
- Studiu de coexistență – 80.000 lei fără TVA;
- Documentație de avizare a lucrărilor de intervenție – 180.000 lei fără TVA.
Documentațiile au fost executate de asocierea dintre SC EUROCERAD INTERNATIONAL SRL și 3 TI PROGETTI ITALIA – Ingegneria Integrata SPA, respectiv SC FIP CONSULTING SRL. Așa cum vă imaginați aceste firme sunt abonate la banii publici, venind la Bistrița pe filiera Cluj-Napoca.
Calitatea studiilor realizate a fost contestată și de actualul primar, care a recunoscut că proiectul a fost făcut de fapt din birou. Mai mult, problemele identificate și semnalate de către cetățeni, cu trotuare lipsă sau piste de biciclete cu stâlpi și copaci, demonstrează cât de „bine” și-au făcut treaba.
Una din acuzațiile publice, vehiculate de presă, la adresa firmei Eurocerad se leagă de faptul că depune oferte subevaluate pentru lucrările de proiectare. În concluzie, la așa preț așa au făcut și studiile din proiect. Sigur, trebuie menționat că aceste studii au fost acceptate de administrația PSD, de la vremea respectivă, care a avut un singur scop: să asfalteze pe bani europeni câteva străzi, indiferent de consecințe.
Toată „nebunia” asta cu mobilitatea urbană are la bază de fapt un principiu simplu: limitarea transportului cu autoturisme și constrângerea sau convingerea cetățenilor să folosească alte mijloace nepoluante (biciclete sau autobuze electrice). Prin acest proiect Bistrița s-a angajat ca în primul an de la implementarea proiectului să reducă gazele cu efect de seră cu 1812,40 tone echivalent CO2/an, numai că nu știm exact de unde pornim. Printre studiile anexate proiectului nu am regăsit un studiu de poluare sau unul de calitate a aerului. Cu toate acestea, dacă luăm valorile de la singura stație de măsurare a calității aerului situată în parcul municipal, unde toți mergem pentru a lua o gură de aer curat, atunci unde ajungem?
Nu știu ce valori au fost folosite pentru a justifica necesitatea implementării proiectului dar riscăm să ajungem toți bicicliști sau pietoni. Până la urmă tot circulă vorba aia că în zece minute bați tot orașul pe jos.
