Primul autobuz electric, verde și la propriu, și la figurat, a ajuns în municipiul Bistrița. Va deservi o deja celebră Linie Verde, care va traversa Calea Moldovei, Grigore Bălan, Dornei, Șincai, Independenței, pentru a menționa cele mai importante puncte de reper între Unirea și Viișoara, terminalele traseului urban. Investiția de peste 7 milioane de euro, finanțată în mare parte din fonduri europene, a fost inițiată de către fostul primar al Bistriței, Ovidiu Crețu, și a generat, încă dinainte de punerea în practică, controverse majore cu privire la avantajele și dezavantajele pentru cetățenii și vizitatorii municipiului.
Trecem rapid peste principiile ecologice și moderne care fundamentează teoretic proiectul și notăm lipsa elementelor de tip „park and ride / incentive parking” la terminalele din Unirea și Viișoara, acele facilități care ar trebui să stimuleze șoferii să parcheze acolo și să urce rapid în aceste noi mijloace de transport în comun. Este o primă dovadă a superficialității tipic românești în scrierea proiectului, gândit din birou doar în contextul deplasării gratuite a masei de votanți din municipiu, concepție similară oarecum cu hazlia planificare a modernizării șinelor de tramvai din Cluj-Napoca, când edilii au uitat să includă în finanțare și refacerea asfaltului de pe calea de rulare rutieră, alăturată traseului tramvaielor.
Orice mic sau mare oraș european, care își dorește să atragă turiști sau vizitatori, se bazează pe acest principiu de „cazare externă” a automobilelor celor care își doresc să intre în oraș. Și să își cheltuie banii acolo.
Vă invit să faceți un sadic exercițiu de imaginație și să vă proiectați imagini cu municipiul Bistrița blocat complet, într-o zi de sărbătoare religioasă, de mașinile venite din județ la shopping, concomitent cu un „stau” generat de traficul de tranzit spre și dinspre Suceava, Cluj și Mureș. Se va întâmpla cât de curând!
Altfel, toată lumea cuantifică numărul locurilor de parcare care dispar, pur și simplu, fără a fi oferite soluții de compensare. O sfidare a drepturilor și chiar a bunăstării contribuabilului, explicată prin datul din umeri și prin evocarea moștenirii proiectelor Liniei Verzi și a pistelor pentru biciclete. Realitatea cruntă este că pe unele străzi din Bistrița dispar complet locurile de parcare și, un aspect mai puțin mediatizat, valoarea de piață a apartamentelor din blocurile adiacente scade îngrozitor de mult.
Deci, ne modernizăm și ne ecologizăm, dar cu ce preț… Este absolut ilogic să nu oferi, sau măcar să planifici soluții compensatorii. Mă scuzați, dar eu nu pot înghiți promisiuni de genul „vom amenaja zece parcări, cândva, în locul fostelor puncte termice”. Nefiind nimic pe hârtie, este o simplă propagandă de politruci, mediatizată de mulți anișori. Iar locatarii de pe strada Garoafei, de exemplu, vor să știe AZI unde își parchează autoturismele: pe bloc, în râu sau se iau la bătaie pe locurile din parcarea privată a supermarketului. Clar?
Un alt sictir generalizat și perpetuat îl reprezintă traficul de pe bulevardul din fața liceelor Liviu Rebreanu și Andrei Mureșanu. Este o proiecție live de filme de acțiune momentul în care o ambulanță sau o mașină de intervenție încearcă să ocolească puhoiul de mașini de pe bulevard. Cu intrări forțate pe spațiul verde, cu accesări ale trotuarului, nervi și înjurături reciproce. Și, mai grav, cu mult timp pierdut de echipajele de urgență aflate în misiune. Până acum doi-trei ani, nu exista interes nici măcar pentru mutarea merelor care obturau vizibilitatea șoferilor aflați în proximitatea trecerilor de pietoni. Dumnezeu cu mila pe bulevard!
Din nou, nu trebuie să inventăm noi coada la cireașă! Doar trebuie să preluăm exemple funcționale din alte orașe europene, unde zonele semi-pietonale își dovedesc eficiența.
Adică? Închizi (total sau parțial) traficul general pe bulevard, permiți accesul autobuzelor, taximetrelor, serviciilor publice pe una dintre cele două axe. Sensuri unice pentru traficul general pe Dornei, pe o axă a bulevardului (sau pe niciuna) sau chiar pe Decebal. Diverse scenarii care pot fi analizate. Evident, vor fi multe fuste date peste cap și presiuni instituționale din partea părinților “puternici” care nu își vor mai putea duce odraslele cu merțanul până în poarta școlii, eventual blocând ostentativ banda unu a bulevardului. Dar pruncii pot ajunge acolo cu microbuze școlare, cu autobuze noi, curate, cu taxi-ul sau făcând câțiva pași din direcția Decebal sau Dornei, nu? Repet, se întâmplă deja prin țări civilizate, nu inventăm nimic nou.
Părerile mele, transpuse aici în cuvinte, pot fi sau nu corecte. Dar, pentru aleșii locali, este esențial să își modifice păguboasa mentalitate de a considera contribuabilul un element care este pus, pur și simplu, în fața faptului împlinit. Sau pe care te faci că îl consulți public după ce ai luat deja hotărârile. Soluțiile vor deveni eficiente doar în momentul în care consultarea cetățenilor va deveni reală și nu doar promisă sau simulată.
