În bugetul de anul acesta, Primăria Bistrița a alocat 1,5 milioane de lei pentru achiziționarea ansamblului de clădiri de pe Bulevardul Independenței, folosit până de curând de Spitalul Județean de Urgență Bistrița, deși clădirile au fost vândute la o persoană juridică.
Primarul Ioan Turc a declarat în ședința de Consiliu Local că: „Bistrița are nevoie de un mediu universitar autentic și nu vom reuși acest lucru fără investiții. Clădirea principală (a spitalului, n.n.) este una monumentală. M-am inspirat din ce a făcut Universitatea Tehnică în clădirea fostului parchet. Observăm că se lucrează asiduu pentru a aduce clădirea la un standard în care să fie posibilă desfășurarea de activități specifice învățământului superior tehnic. Bistrița poate da mai mult pe această componentă. Ne propunem să atragem studenți din județ și din județele învecinate și este nevoie de asigurarea de spații cu funcțiuni de internat. Este concluzia transmisă de cei de la Universitatea Tehnică. Ținând cont că, în Europa, universitățile funcționează în clădiri monumentale, ținând cont de amplasament, de suprafață, de expunere, am optat pentru achiziționarea terenului și clădirilor cu destinația precizată”.
Având în vedere interesul public față de această problemă și faptul că Spitalul de pe Independenței a fost cumpărat până la urmă de o societate comercială, am identificat o altă variantă. Astfel, Primăria Municipiului Bistrița ar putea achiziționa fostul sediu al Romtelecom de pe str. Șincai colț cu str. Gării și fostul sediu al Bibliotecii Județene de pe str. Gării. Ambele imobile sunt monumentale, fac parte din clădirile istorice ale Bistriței. Pe scurt, vă prezint câteva date despre ele și istoria lor.
Palatul Poștei și Direcției Financiare a fost edificat de către avocatul român Dimitrie Ciuta în anul 1890, iar în anul 1919 a fost vândut statului român de către văduva acestuia. Clădirea avea 21 de încăperi la parter, ocupate de Oficiul Poștal și alte 25 la etaj, care au fost închiriate Casei Asigurărilor Sociale. Imobilul are un plan în „U”, cu două fațade principale, fațada înaltă a clădirii este placată cu granit iar în dreptul ferestrelor are chenare rectangulare ornamentate. Pe cele două fațade sunt amplasate balcoane cu parapete din metal lucrate în maniera Art Nouveau. Datele sunt preluate din lucrarea Patrimoniul preindustrial și industrial în România scrisă de prof.dr. Volker Wollman. Clădirea este destul de bine întreținută, cel puțin fațadele de la strada principală se prezintă într-o stare bună, ceea ce presupune și mai puține investiții post achiziție.
Amplasamentul clădirii de la Posta Veche este unul destul de generos, cu o curte interioară și alte construcții în partea din spate. Împreună cu proprietatea de la fosta Bibliotecă Județeană poate forma o suprafață suficientă unde să funcționeze un campus studențesc. Vedeți mai jos, în imaginea din satelit, care este poziționarea clădirilor.
Sediul fostei Biblioteci Județene este la fel o clădire istorică pentru Bistrița, fiind construită în secolul XIX, cu elemente Art Nouveau, unde a funcționat foarte mulți ani biblioteca municipală și apoi județeană. Clădirea este retrocedată din anul 2007 și administrații la rând nu au reușit să o cumpere de la moștenitori. Biblioteca s-a mutat în 2012 într-un alt sediu, iar de atunci această clădire zace abandonată.
Recuperarea unor astfel de clădiri emblematice pentru oraș și restaurarea lor ne asigură că vom avea în continuare o moștenire arhitectonică veritabilă, care conferă Bistriței un statut aparte, putând prezenta oricând oportunități de valorificare turistică. Dacă este integrată într-un proiect de valorificare în domeniul educațional, cum este cel privind campusul studențesc gândit de primărie, cu atât mai bine.
Recuperarea și reabilitarea monumentelor istorice este o practică des întâlnită în statele europene, dar și în România. Spre exemplu, Primăria Sfântu Gheorghe a cumpărat anul acesta fosta fabrică de țigarete din oraș, unde intenționează să dezvolte un centru cultural și de tineret, în mijlocul orașului. Investiția se ridică la suma de 4,9 milioane de euro, un efort pe care Primăria Sfțntu Gheorghe a considerat că e nevoită să-l facă tocmai pentru a nu fi demolată o clădire de patrimoniu. Comparativ cu Sf. Gheorghe, cred că Bistrița își poate permite și ea o investiție în două imobile de patrimoniu care, odată restaurate, vor contribui la imaginea de oraș cu un aer arhitectural deosebit.
Prezervarea patrimoniului cultural național nu este un moft. Valorificarea acestuia în context socio-economic și cultural poate aduce venituri importante din turism prin creșterea vizitelor turistice și organizarea de evenimente culturale, care să contribuie la consolidarea unui brand turistic autohton.
