23 C
Năsăud
joi, 16 septembrie 2021

Biserica Evanghelică din Vermeș – un nou strigăt de ajutor!

Trebuie citit

Ion Lucian Petrașhttps://patrimoniultransilvan.wordpress.com/
Fondator al Fundației pentru Patrimoniul Transilvan, Ion Lucian Petraș este absolvent al Liceului „Liviu Rebreanu” din Bistrița, promoția 1993, și al Academiei Naționale de Informații – licență în Psihosociologie și Știinte militare – arma informații, promoția 1998. Expert în analiza de intelligence, domeniu în care a activat 21 de ani, în prezent ofițer în rezervă. Site-uri online: www.analizaintelligence.wordpress.com, www.patrimoniultransilvan.wordpress.com

Biserica fortificată din Vermeș, un monument istoric de clasă A, se află într-o situație critică, fiind necesare intervenții urgente, riscul de colapsare fiind iminent, iar Parohia ortodoxă din Vermeș, administratorul actual al clădirii nu are nicio intenție de reabilitare. Demersul meu vine în completarea acțiunii desfășurate începând de anul trecut de Cristian Roth-Gross, președintele filialei județene a Forumului German, care a inventariat toate bisericile monument istoric ale sașilor din județul nostru și a realizat un documentar foto actualizat.

Facem un apel către autoritățile locale și județene să inițieze demersurile necesare pentru reabilitarea acestei clădiri prin accesarea de fonduri europene. Nu putem abandona atâția ani de istorie, numai pentru că nu avem idei, cred că astfel de locuri pot fi reablitate și identificate noi funcțiuni, pentru că s-au construit biserici noi și acestea vechi nu își mai găsesc utilitate. Astfel de clădiri pot funcționa ca sală de spectacole, capelă mortuară, muzeu, centru de turism, spațiu de creație artistică sau populară. Terenul din jurul lor poate fi amenajat ca parc natural. În legătură cu aceste obiective se pot contura trasee de turism și valorificate din punct de vedere economic, fapt care ar aduce un potential de dezvoltare în zona rurală.

În tandem cu reabilitarea acestor biserici din Vermeș, Corvinești, Jelna, Tonciu etc ar putea fi reabilitată arhitectura vernaculară a caselor tradiționale din Transilvania și promovate ca destinații turistice pe modelul Saschiz sau Viscri, care sunt exemple de bune practici. Pe lângă reabilitarea castelelor de la Posmuș și Comlod putem avea succes cu un astfel de proiect major de reabilitare a bisericilor vechi. Voi continua să semnalez astfel de situații în care din lipsă de idei și preocupare au fost abandonate monumente istorice protejate prin lege.

Ce fac autoritățile? Înființează câte o comisie atunci când mai cade câte un turn sau mai grav când se prăbușește întreaga construcție, lipsa de interes pentru protejarea patrimoniului cultural național este și consecința lipsei de activitate din domeniu, deși avem instituții care se ocupă numai de asta, cum e Ministerul Culturii și instituțiile subordonate. De câte comisii are nevoie Prefectura pentru a salva de la prăbușire aceste monumente? Ce strategie turistică au comunele, unde funcționează centre de turism, construite pe bani mulți, cu angajați pe pile, de la primării? Din păcate, în absența unor demersuri concrete foarte puține, gen Posmuș sau Biserica Evanghelică din Bistrița, nu am găsit exemple de reabilitări de monumente în ultimii ani și acest lucru mă face să cred că nu ne cunoaștem istoria și nu știm să apreciem valoarea acestor monumente culturale. Când mergem în vacanțe în Europa admirăm și ne facem selfie-uri cu capodoperele monumentale de aiurea, cum ar fi să avem și acasă așa ceva? (evaluările și întrebările îmi aparțin)

  • IDENTIFICARE
Cod LMIBN-II-a-A-01725
CategorieArhitectură ecleziastică
Denumire oficialăAnsamblul Bisericii evanghelice C.A., azi Ansamblul Bisericii ortodoxe „Sf. Arhg. Mihail şi Gavriil”
  • LOCALIZARE ADMINISTRATIVĂ
JudeţBistrița-Năsăud
ComunaLechința
LocalitateVermeș
Strada, număr actualeNr. 18 A
  • DATARE ȘI DESCRIERE              
Dataresec. XV – XX
Descriere obiectivAnsamblul este alcătuit din : BN-II-m-A-01725.01 Biserica evanghelică C.A., azi Biserica ortodoxă „Sf. Arhg. Mihail şi Gavriil”, 1497, prima jum. a sec. XVI, 1775, 1852, 1871; BN-II-m-A-01725.02  Turnul clopotniţă,  1571 – 1579, 1901; BN-II-m-A-01725.03  Zidul  de incintă, sec. XV, XVI.
Sursa datelor: Direcția Județeană pentru Cultură Bistrița-Năsăud
  • Prezentare

Starea actuală este de precolaps, biserica prezintă multiple fisuri ale zidăriei și sprijinirilor, învelitoarea și acoperișul sunt în stare avansată de degradare, prezintă prăbușiri ale zidăriei și nu există documentație de reabilitare sau punere în siguranță. Monumentul este în administrarea Parohiei ortodoxe din localitate și necesită intervenții urgente.

Satul Vermeș, mai demult Vermiș (în dialectul săsec Warmesch, Vârměš, în germană Wermesch, Warmisch, Wermösch, în maghiară Vermes) este un sat în comuna Lechința din județul Bistrița-Năsăud. Satul este atestat în documente pentru prima dată în 1333, sub numele de Vermus.

Biserica se află pe dealul din partea vestică a satului, fiind inițial înconjurată de un zid de incintă. Se încadrează printre bisericile fortificate săsești construite în perioada de trecere dintre gotic și renaștere. Biserica-sală e compusă dintr-o navă cu patru travee și dintr-un cor poligonal, alungit. Pe latura nordică nava e flancată de patru contraforturi, iar pe latura sudică și în jurul corului sunt amenajate câte cinci contraforturi.Turnul clopotniță se află la aproximativ 10 metri la est de capătul corului bisericii, iar intrarea spre biserică se practică prin parterul turnului. Pe parcursul timpului, majoritatea incintei fortificate din secolul al XVI-lea a dispărut, doar în apropierea intrării putând fi detectate unele porțiuni scunde ale acesteia.

Decorul interior al bisericii este conceput sub influența stilului rococo, interiorul navei a fost transformat în anul 1775, când bolta medievală a fost înlocuită cu bolți a vela. Nava și corul sunt despărțite printr-un arc de triumf a cărui fronton vestic e ornamentat cu un cartuș din stuc, în stil rococo. În cartuș se află inscripția care comemorează reparațiile bisericii din anii 1923, respectiv 1942.

Biserica a avut trei faze importante de construcţie: la sfârşitul secolului al XV-lea a fost construită o biserică-sală, fără turn, în stil gotic. Interiorul acesteia a fost reamenajat în stil rococo în 1775, iar porticurile şi stranele au fost construite numai la sfârşitul secolului al XIX-lea. Între 1850 şi 1941 comunitatea evanghelică reprezenta cea mai numeroasă comunitate din sat, dar în 1944, ca şi locuitorii celorlalte sate din zonă, saşii au părăsit aşezarea. Biserica ortodoxă a preluat biserica evanghelică în 1972.

Biserica a avut o cristelniță neogotică din 1911 și o orgă Wegenstein din 1912, care au dispărut. Conform surselor bibliografice, altarul era o construcție neogotică din lemn, având ca reprezentare centrală Răstignire, pictată în 1861 de către pictorul C. Koller.

Din păcate lipsa sistemelor de protecție și securitate a condus la distrugerea sau furtul mobilierului și obiectelor de valoare din interiorul bisericii.

Decorul interior al bisericii este conceput sub influenţa stilului rococo. Interiorul navei a fost transformat în anul 1775, când bolta medievală a fost înlocuită cu bolţi a vela. Acestea se sprijină pe stâlpi înalţi adosaţi, decoraţi cu diferite ornamente rococo în stuc. Capitelurile stâlpilor sunt decorate cu girlande, diverse motive florale, rozete şi câţiva putti stângaci, iar suprafaţa arcurilor dublou este acoperită cu motivul unor vrejuri de viţă de vie. Suprafaţa bolţii navei este împodobită tot cu ornamente din stuc.

În a doua travee dinspre vest apare într-un cartuş inscripţia „AN[n]O 1775”, care marchează anul reboltirii navei. În mijlocul celei de a treia travee, cartuşul cuprinde figurile unor îngeri cu trompete, iar tot în această travee, pe perete nordic al navei se află un cartuş oval, destinat, probabil, unei inscripţii mai lungi. În a patra travee pe peretele nordic se desluşesc sub văruiala actuală urmele unor picturi murale. În această travee, în colţul sudestic al navei se afla amvonul gotic-târziu. Amvonul a fost sculptat din piatră în anul 1497, fiind unul dintre primele amvoane de piatră datate cu inscripţie din Transilvania. Amvonul este ornamentat cu diverse motive figurale gotice, cum ar fi mulurile oarbe înscrise în ogivă, diverse scuturi, tri- şi cvadriloburi. În anul 1993 amvonul a fost transferat din biserica părăsită din Vermeş în biserica reformată din cartierul Între-lacuri din Cluj-Napoca.

Turnul-clopotniţă stă la aproximativ 10 metri la est de capătul corului bisericii. Cele două niveluri inferioare ale turnului sunt construite din piatră şi sunt despărţite printr-un brâu sprijinit pe console. Zidurile turnului sunt străpunse de mai multe creneluri. Pe parterul lui se află două portaluri cu ancadramente din piatră. Portalul interior are o deschidere semicirculară, iar cel exterior are o deschidere în arc frânt.

Deasupra porții din exterior se află o fereastră gotică, trilobată, iar deasupra brâului e plasată o placă comemorativă. Inscripţia plăcii se referă la faptul că biserica a fost înconjurată cu zidul de incintă în anul 1579, în timpul greavului Osvald Burchel: „CASTRA METATVR ANGELVS / DNI IN CIRCVITV TIMENTIUM / EVM: OSVAL: BVRCHEL: GEREB / PET: TOTS: TOM: VEL: EDIT : F. F. / ANNO 1579.”

Biserica din Vermeş se încadrează printre bisericile fortificate săseşti construite în perioada de trecere dintre goticul târziu şi renaştere. Planimetria bisericii este specifică acestei epoci, iar interiorul a fost reamenajat aproape în totalitate în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, după gustul perioadei barocului târziu.

  • Construcții noi la limita zonei de protecție

În perimetrul de protecție al monumentului istoric se află o construcție cu destinația de școală sau grădiniță, distanța față de suprafața celor trei monumente fiind destul de mică. Mai mult, starea de degradare a bisericii, dar și a sprijinirilor din lemn realizate în anul 2002, poate prezenta pericol pentru copii.

Construcție lângă Biserica Evanghelică din Vermeș

Bibliografie selectivă

Hermann Fabini: Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen. Band I. Heidelberg, 2002. 804–806.

Corina Popa: Biserici sală gotice din nordul Transilvaniei. În: Pagini de veche artă românească IV. Bucureşti, 1981. (7–88.), 62–63.

Johann Stierl: Wermesch. Ein Dorf in Siebenbürgen. Köln–Wien, 1968.

B. Murádin Katalin: Faragott kőszószékek Erdélyben. Budapest–Kolozsvár, 1994. 48-49., 142.
Binder Pál: Beszterce és Radna-völgy történelmi személy- és helynevei (1698 – 1865). Budapest, 1994. 16., 232–242.

Entz Géza: Erdély építészete a 14–16. században. Kolozsvár, 1996. 208, 506.

- Publicitate -spot_img

Mai multe articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Publicitate -spot_img

Ultimele articole