Retragerea candidaturii Marianei Durleșteanu din cursa pentru funcția de premier a R.Moldova este o lovitură de imagine pentru Igor Dodon (președintele PSRM) întrucât nu a luat în calcul presiunea opiniei publice, a declarat, într-un interviu acordat PressHUB, Angela Grămadă, președintele Asociației Experts for Security and Global Affairs (ESGA). De asemenea, aceasta a mai subliniat faptul că PAS (partidul din care provine președintele R.Moldova, Maia Sandu) este încă pe val în opțiunile electoratului moldovean, deși nu există garanții certe că ar putea forma o majoritate cu care să guverneze, iar Maia Sandu joacă cartea alegerilor anticipate și nu dorește să negocieze constituirea unei coaliții parlamentare.
PressHUB:Republica Moldova se află în plină pandemie și-n criză politică. Ce soluții ar avea Maia Sandu la îndemână pentru a evita un dezastru care pare iminent?
Angela Grămadă: Soluțiile sunt foarte puține. Probabil că aici trebuie să reamintim încă o dată publicului că Republica Moldova are un regim de guvernare parlamentară, iar atribuțiile președintelui țării sunt limitate la câteva domenii foarte precise. Președinta Maia Sandu poate să ceară informații de la instituțiile guvernamentale, care au atribuții în domeniul sănătății publice, dar există niște limite legale care nu îi vor permite să ceară și o eficiență mai mare de la acestea. Reziliența instituțională necesită mult timp pentru a putea fi apreciată corect.
Revenind la soluții, cred că aici trebuie să evidențiem dialogul purtat de Maia Sandu cu partenerii externi pentru a putea facilita accesul cetățenilor moldoveni la vaccin, dar și ajutorul nerambursabil extern. Nu putem vorbi încă de asistența financiară externă. Intervenția guvernamentală nu este posibilă, pentru că avem un cabinet de miniștri care asigură interimatul și mandatul acestuia nu permite semnarea unor tratate internațioale sau accesarea asistenței financiare.
Medierea între actorii politici, care și aceasta intră în atribuțiile șefului statului într-o formă de guvernare parlamentară, ar putea fi un element care să contribuie într-un final la un consens politic în ceea ce privește deciziile pentru diminuarea efectelor negative ale pandemiei și apropierea acelor alegeri parlamentare anticipate despre care toată lumea vorbește, dar prea puțini și le doresc. Pentru asta, însă, este nevoie de foarte multă determinare, expertiză, comunicare din partea instituției prezidențiale și foarte multă voință din partea celorlalți actori politici, care pierd electoratul (numărul mare de decese cauzate de COVID-19) la propriu.
Coaliția PSRM-Șor din plenul de la Chișinău este în momentul de față un ghimpe în fața planurilor președintelui R. Moldova de a continua reformele și apropierea de UE. Cum vă explicați totuși retragerea intempestivă a candidaturii pentru funcția de premier a Marianei Durleșteanu? Este o lovitură de imagine pentru Igor Dodon?
Doamna Mariana Durleșteanu a transmis pe rețelele de socializare mai multe mesaje. Unele dintre ele contrazic declarațiile publice a celor care au propus-o pentru funcția de premier. Există două momente care trebuie să fie analizate în acest context. Primul se referă la nemulțumirile doamnei Durleșteanu față de semnăturile celor care și-au confirmat susținerea publică pentru candidatura ei. Aceasta s-a arătat foarte nemulțumită, nu doar surprinsă, de semnăturile celor de la Partidul Șor și Pentru Moldova. Cel de-al doilea moment se referă la presupusele presiuni la care ar fi fost supusă și pe care le-au invocat socialiștii.
Dacă în primul caz este o problemă de comunicare internă – între candidată și cei care au declarat că o susțin și chiar au semnat pentru aceasta, lucru confirmat ulterior și de alte declarații din care deducem că nici Igor Dodon, nici doamna Durleșteanu nu pot sau nu doresc să confirme de cât timp discută, în al doilea caz ne confruntăm cu o percepție eronată despre ce înseamnă statut de persoană publică și atenția cu care este aceasta tratată de presă și cetățeni.
În contextul în care devii candidat la o funcție atât de importantă în stat, și aici reamintesc că Republica Moldova este republică parlamentară, atunci este normal ca presa și publicul să ceară informații și să răscolească experiența profesională și integritatea persoanei care aspiră la funcția de premier sau acceptă acest rol. Cred că jurnaliștii nu au făcut altceva decât să își facă meseria. Dacă au existat presiuni publice, atunci cel care a fost supus unor asemenea presiuni trebuie încurajat să vorbească public despre aceste lucruri. Astăzi doamna Durleșteanu a precizat din nou într-o postare pe o rețea de socializare că nu a existat presiune ca ea să-și retragă candidatura. Deci, decizia i-a aparținut în întregime. A existat, însă, nemulțumirea ei față de un aranjament între mai multe forțe politice, care includea și formațiunea Șor și a existat presiune publică, din partea electoratului, de a afla care sunt dedesubturile acestei coaliții declarate sau nedeclarate din parlament, dar și de a face cunoștință cu cea care putea să devină managerul principal al Republicii Moldova.
Pentru Igor Dodon este o lovitură de imagine pentru că nu a luat în calcul presiunea opiniei publice. Cred că în continuare nu conștientizează că bula sa, în care doar el poate să fie unicul șef al statului, nu este toată Moldova, că există oameni care gândesc altfel, diferit și nu pentru interesele sale politice. Oamenii doresc o schimbare de paradigmă. În opinia mea, cea mai mare eroare pe care o pot face politicienii este să își desconsidere la nesfârșit electoratul.
După decizia CCRM din 23 februarie, Maia Sandu pare că a forțat din nou la limită Constituția prin desemnarea pentru funcția de premier a lui Igor Grosu? Ce se va întâmpla dacă acesta nu va reuși să își negocieze o majoritate?
Maia Sandu nici nu încearcă să negocieze o majoritate. Este singurul lucru pe care ni l-a comunicat clar. În acest moment știm că Maia Sandu dorește anticipate și că nu intenționează, deocamdată, să ia în considerare interesele altor forțe politice, fie acestea și declarativ pro-europene. În acest context, este mai puțin convingător discursul său în care cheamă la unitate forțele bune, pro-europene, care își doresc sincer schimbare calitativă. Vă invit să vedeți componența celor două echipe cu care au venit candidații desemnați în fața Parlamentului. Sunt exclusivi susținători ai formațiunii politice PAS. Evident, se poate argumenta cu anticipate (în cazul doamnei Gavriliță) și cu asumare a răspunderii (în cazul domnului Grosu), dar ceilalți actori politici pot și chiar au dreptul să interpreteze altfel aceste decizii.
În ceea ce privește marja de acțiune constituțională, toată lumea a așteptat să vadă decizia Curții Constituționale din 22 martie 2021. Din punct de vedere al unor calcule politice, dacă există așa ceva la PAS și președinție, atunci nu îi putem condamna că ”joacă dur”, la limita legalității constituționale pentru a apropia aceste alegeri anticipate. Republica Moldova are nevoie de politicieni curajoși, capabili să își asume riscuri. Ca persoană cu drept de vot, însă, mă interesează ca președinta țării să comunice care îi sunt intențiile, altfel nu poate cere susținere pe perioadă nedeterminată, în alb.
Deși pare greu de crezut, scenarii sunt mai multe, dar acestea au fost condiționare de decizia Curții Constituționale cu privire la constituționalitatea desemnării lui Igor Grosu pentru funcția de premier. Am putea avea candidat fără voturi, am putea avea candidat cu voturi, am putea avea în scurt timp moțiune de cenzură dacă vom avea premier, înaintată de socialiști, am putea avea alegeri parlamentare la timp, dacă guvernul Grosu va rezista. Toate aceste scenarii încă mai sunt valabile. Cel mai important este să înțelegem că pandemia nu poate anula sau amâna la nesfârșit dezvoltarea unor procese democratice, firești și necesare. Dacă un consens politic este imposibil, atunci toți cei care formează elita politică trebuie să se gândească la un consens în ceea ce privește pandemia. Aceasta va fi marea dilemă a elitei politice actuale: moare populația sau moare democrația? Sună cinic, dar ca să ieșim din această situație cinică, trebuie să gândim soluții care să nu permit alegeri de acest fel pe viitor.
Va risca Maia Sandu o suspendare din partea coaliției PSRM-Șor în eventualitatea în care nu accepta o nouă candidatură din partea acestei coaliții? Există riscul unei rupturi între PAS și DA din cauza nemulțumirii lui Andrei Năstase că nu a fost desemnat premier?
Avem câteva declarații publice anterioare în care Maia Sandu susține că va acționa în direcția declanșării anticipatelor și nimic nu îi poate schimba această decizie. Cred că este un calcul bazat exclusiv pe cele 57% din voturi obținut la alegerile prezidențiale din toamna anului 2020. Chiar dacă referințe se fac mai mult la sondajele apărute după alegerile prezidențiale, în discursul ei, doamna președintă susține că misiunea ei este definită de susținerea obținută în campania electoral de anul trecut. Dar, starea de spirit a populației se schimbă și este influențată de diferiți factori, inclusiv de acest joc la limita legalității constituționale, care nu a plăcut la foarte multă lume. În opinia mea, nu se iau în calcul eventualele modificări ale stării de spirit a electoratului. Au trecut aproape cinci luni de la acel scrutin electoral. PAS e pe val, dar fără garanții că ar putea obține majoritatea parlamentară pentru a guverna de sine stătător. Și aici revenim la cele menționate mai sus: Maia Sandu nu efectuează pași în direcția negocierii unor coaliții parlamentare, iar acest lucru ar putea să genereze anumite probleme în viitor.
Din punctul meu de vedere aceasta este una din slăbiciunile PAS. Nu mă refer la declararea publică a unui ”mariaj politic” între PAS și DA sau între PAS și oricare altă formațiune politică. Mă refer, mai degrabă, la capacitatea sau abilitatea PAS de a-și forma susținători pentru inițiativele lor.
Ruptura între PAS și DA este evidentă, chiar dacă mai există persoane care insistă pentru reconciliere între cele două forțe politice. Cu ce nu sunt de acord la strategia Platformei DA este cu victimizarea constantă. Ei încearcă să facă o demonstrație de ”avem cu ce”, dar în același timp pozează în victime: ale sistemului, ale PAS, ale Maiei Sandu. Nu așa convingi electoratul să te voteze și partenerii să te accepte ca element indispensabil al strategiei lor de acțiune. Ori ești puternic și joci convingător, ori ești victimă și te lași de politică.
Cum ar putea să joace Bucureștiul la Chișinău în contextul acutizării crizei politice? De ce România este o prezență ștearsă la Chișinău, deși președintele Iohannis și-a reiterat sprijinul său necondiționat pentru Maia Sandu?
Răspunsul simplu ar fi pentru că România nu se amestecă în afacerile interne ale partenerilor săi. Un răspuns mai complex ar trebui să implice o analiză minuțioasă a strategiei pe care a aplicat-o Bucureștiul în ceea ce privește Republica Moldova de-a lungul timpului. Acest lucru ar însemna ca România să facă un audit al intereselor, resurselor, adică al investițiilor și rezultatelor obținute în diferite perioade. Răspunsul cinic ar fi că României îi place să fie spectator, nu jucător la anumite procese care se întâmplă în regiune. Dacă ești jucător, dacă înțelegi procese și fenomene, nu mai poți privi din afara terenului de joc, dar trebuie să te implicit, să acționezi, să-ți asumi consecințe, leadership. Este nevoie de consens pe Republica Moldova și în interiorul României, ca să se decidă într-un final ce înseamnă și ce s-a pus de-a lungul timpului în acest Parteneriat strategic.
Lucrul acesta este destul de greu de făcut și asta deoarece în diferite perioade ori au existat interese particulare în a dezvolta anumite parteneriate cu actori politici de la Chișinău, ori preocuparea strategică a fost alta. A fost mai ușor pe alocuri în a-ți asuma public un comportament de ”suntem ocupați cu integrarea europeană și cea euro-atlantică” decât să vizualizezi și să materializezi ulterior obiective incluse în cadrul ”Parteneriatului strategic cu Republica Moldova” sau în imediata vecinătate.
Mai mult, declararea sprijinului, fie acesta de oricare dintre președinții României sau alți oficiali de rang înalt, nu este o garanție pentru succes. Nu poți să ajuți pe cineva care nu dorește să fie ajutat, în cazul nostru pe cineva care nu a luat o decizie despre destinația finală, care încă nu își ascunde nostalgia după un proiect politic eșuat, care nu mai există.
Ar putea pandemia de COVID-19 și Kremlinul să îi modifice planurile Maiei Sandu de a determina alegerile anticipate?
Pandemia ar putea. Alegerile trebuie să fie organizate în condiții de maximă siguranță pentru cetățeni. Problema este că în această luptă cu pandemia Republica Moldova a pierdut prea mult timp. Datorăm această realitate și modului în care politicienii au acționat și reacționat la un anumit context electoral. Adică de a amâna acțiunea concretă pentru a nu pierde electoratul din cauza unor eventuale măsuri mai puțin populare.
Mi se pare greșit să punem pe seama Kremlinului unele decizii interne. Dacă privim atent la ce se întâmplă în viața politică, la calitatea actului de guvernare, la reziliența slabă a instituțiilor democratice, la cultura politică, atunci vom înțelege că Rusia nu trebuie să depună eforturi considerabile în a-și vedea obiectivele atinse. Evident, Moscova poate susține un anumit actor politic, poate pune presiune economică sau energetică, poate să continue campania de dezinformare, poate susține în continuare regimul separatist de la Tiraspol. Negocierea alegerilor parlamentare anticipate rămâne a fi o decizie internă.
Cum va juca Igor Dodon pandemia și această criză politică în contextul în care își dorește fotoliul de premier?
Igor Dodon a făcut declarații publice care au drept obiectiv generarea de confuzie și panică în rândul cetățenilor, dar în același timp care să-și mulțumească partenerii de la Moscova. Acesta a declarat că se va vaccina doar cu Sputnik-V. Așa se subminează intenționat eforturile Maiei Sandu și cele ale autorităților publice de a facilita accesul la vaccin pentru cetățeni, pentru medici în primul rând. Este o dovadă de lipsă de empatie, dar și de neînțelegere a gravității situației. Este foarte periculos pentru siguranța națională a Republicii Moldova că există astfel de declarații. Pe de altă parte, o asemenea atitudine este o demonstrație de detașare față de acele persoane care au decis să asigure interimatul în această perioadă, iar asta arată cât de iresponsabili sunt unii actori politici nu doar în fața electoratului, dar și în fața celor pe care i-au propus anterior în aceste funcții.
Chiar ieri Igor Dodon a postat pe o rețea de socializare că toți cei care își doresc alegeri parlamentare anticipate fără a imuniza populația sunt cinici și incapabili să gândească altfel decât în interes politic propriu. De aceea și pledează mai întâi pe imunizarea populației și abia apoi pentru alegeri anticipate, anunțându-ne că nu pot fi organizate procese electorale în 3-4 luni. Dacă nu va vota pentru guvernul Grosu apare întrebarea cum își va organiza a treia încercare de a fi ales un guvern cât de cât loial socialiștilor și care sunt opțiunile legale în acest sens? Doi încercări vor fi epuizate.
Există foarte multă instabilitate în discursul său, care se modifică de la o săptămâna la alta în funcție de contextul politic, de acțiunile oponenților. Acum insistă pe nevoia de a avea un guvern, care să se gândească la sănătate publică, evident un guvern al său, nu un guvern propus de oponenți, pentru ca să poată PSRM organiza alegerile.
Există riscul ca tendința Maiei Sandu de a fi un președinte jucător să o transforme într-unul izolat?
Apare întrebarea firească: președintă izolată față de ce: partenerii externi sau față de cetățeni? Evident, oricare ar fi alegerea, ar fi una ingrată în situația social-economică de facto a Republicii Moldova. Dar, trebuie să recunoaștem că partenerii vin și pleacă, decid sau revin asupra deciziilor. Cetățenii rămân a fi cetățeni cu drept de vot. De ei nu ai cum să te izolezi ca actor politic responsabil. Trebuie să asculți și să le comunici deciziile, să îi pregătești pentru ceea ce urmează. Altfel, îi pierzi pe drum în defavoarea oponeniților sau îi transformi în contingent politici ”indecis”.
Eu nu cred că Maia Sandu și echipa sa își permite să se izoleze într-un ”turn de fildeș”, de unde să joace din inerție. ”Războiul” declarat corupției și acestui parlament trebuie să fie unul susținut prin strategie și tactică, prin analiză a opțiunilor oponenților, prin comunicare consistent cu alegătorii, nu doar cu oponenții.
