Autor: Raluca Timiș
Cu câteva ore în urmă am citit știrea despre fetița de 13 ani ce a devenit mamă, despre niște părinți ai unui copil ce au devenit bunici când și-au dus fetița la medic, pentru că avea dureri de spate.
Să stai în aceeași casă cu un copil și să nu știi că este însărcinată mi se pare de secolul al XII-lea: fie locuiești într-un castel și ai atât de multe încăperi și atât de puțin timp la dispoziție încât copilului tău îi vine rândul odată la 7 luni să te vadă, având, bineînțeles și avantajul rochiilor sub care să ascunzi burta, fie ai atât de mulți copii încât nu îți pasă că unul tocmai te-a făcut bunică…
În 4 luni (că poate până în luna a V-a nu ai observat că fiica ta s-a ”rotunjit” puțin) nu ai ridicat niciodată ochii din telefon să vezi ca fiica ta e însărcinată? Nu te-a interesat ce e în sufletul acelei fetițe?
Nu ți-ai pus problema că nu înțelege ce i se întâmplă, nu ai vrut să afli dacă a fost cu consensul ei sau dacă a fost abuzată și acum are și un copil de crescut?
Nu te-ai întrebat de ce, în secolul 21, într-un an în care s-a făcut școala online, cum a reușit copilul tău de 13 ani, cu acces nelimitat la internet, să nu afle despre măsuri de protecție, despre posibilitatea de a întrerupe sarcina, despre posibilitatea de a cere consiliere?
Singurul răspuns ce îmi vine în minte este că nici, tu, părinte, NU ai fost educat. Un copil nu îl faci sau, mai bine spus în acest caz, nu eviți o sarcină accidentală mergând la Biserică, pupând icoane și rostind mătănii…astea vin după o anumită vârstă, o anumită maturitate și experiență de viață.
În prezent, în secolul 21 sarcinile nedorite și mai ales, mamele minore, le evităm prin educație sexuală în școli, din ciclul primar.
Societatea trebuie să înceteze să ascundă mizeria sub preș, să dea cu parfum după ce a fost la toaletă și să ascundă după degetul mic!
Ministerul Educației trebuie să conștientizeze că părinții nu au educația necesară și deschiderea să înțeleagă necesitatea acestor cursuri, nu poate să pună o decizie cu o asemenea greutate pentru societate în cârca unor părinți crescuți și educați de generația decrețeilor.
Pentru că un copil ce devine părinte la 13 ani nu mai este doar problema părintelui, este o problemă socială – părinții au eșuat să educe copilul dar și să îi acorde sprijinul emoțional de care are nevoie un copil, dirigintele și profesorii au eșuat să anunțe părinții că un minor de 13 ani devine părinte, poate fără să înțeleagă că a fost abuzată și crede că abuzul este ceva normal, a eșuat școala care nu a educat suficient de bine copilul astfel încât să știe când e da sau nu, când e liber arbitru și când e abuz, a eșuat Google când nu le-a spus tinerilor părinți că sexul neprotejat, pe lângă boli venerice, mai poate aduce și un bebeluș adevărat, au eșuat lamentabil Ministerul Educației că nu a creat cadrul pentru ca un copil de 13 ani să fie educat!
Și nu, nu a fost doar vina părinților, pentru că eram în pandemie și copilul, se presupune că era acasă! Încă nu a ajuns știința atât de înaintată încât să se poată concepe copii online – câți nu ar vrea să beneficieze de asta – dar nu, acesta nu este singurul caz, deci nu stă în picioare scuza cu pandemia!
Singura scuză ce stă în picioare este că NU suntem educați, NU suntem suficient de deschiși la minte să acceptăm că avem nevoie de ajutor, că NU le știm pe toate și NU ar trebui să ne fie rușine să acceptăm „ajutor”.
Da, tot educația noastră este responsabilă și de aceste aspecte! Totul pornește de la Educație! De ce suntem și noi părinții vinovați? Pentru că nu suntem educați! Trăim cu falsa impresie că dacă ne înscriem copiii la școală bună sau la școală, unii, treaba noastră în privința educației se oprește.
Dar nici drepturile noastre, ca părinte nu le cunoaștem. Încă trăim cu falsa impresie că educatoarea are voie să pună copilul la colț, că dacă învățătoarea ține copilul în picioare cu mâinile ridicate e dreptul ei să aleagă ce pedeapsă aplică elevului indisciplinat, că profesoara care spune elevilor că sunt incompetenți îi ambiționează să învețe mai bine dictarea din ora anterioară (spun dictare pentru că ea a dictat un text/comentariu preluat și acela de prin cărți și eseuri gândite de alții pe care elevii l-au învățat pe de rost).
Deseori lipsa de educație ne dă o percepție greșită asupra valorilor: când învățătoarea ne spune că nu are nevoie copilul de telefon mobil în clasă, ne revoltăm că este ”înapoiată” și nu acceptă tehnologia, dar luăm poziția ghiocelului (și aici mă refer strict la capul plecat, nu la simbolul lui) când învățătoarea nu comunică cu părinții despre aspecte relevante din parcursul educativ al copilului sau când manifestă simpatie fățișă față de anumiți elevi și îi ignoră pe alții.
Da, tot educația noastră este responsabilă și de aceste aspecte! Totul pornește de la Educație!
(Foto: pixabay.com)
Năsăudeanul încurajează dialogul, fiind o tribună deschisă spre toți cei interesați să contribuie prin opiniile și ideile lor, asumate și exprimate în scris sub propria semnătură, la o dezbatere constructivă în comunitățile din care fac parte și nu numai.
Materialele publicate în rubrica de OPINIE a Năsăudeanului sunt asumate în totalitate de autorii lor şi nu reprezintă neapărat poziţia redacției nasaudeanul.ro. Punctele de vedere sau opiniile exprimate în textele publicate, precum și responsabilitatea asupra acestora, aparțin în întregime autorilor.
Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține de asemenea în exclusivitate autorilor respectivelor materiale.
